Aceeasi

Nu credeam ca poate exista asa ceva in realitate.
Spuneam ca suntem diferiti si nu voi infirma niciodata acest fapt. Insa, suntem acelasi om. Acelasi om care spera la tot si vrea ceva mai bun. Suntem aceeasi persoana in corpuri diferite. Este o dualitate rara si un lucru de neinteles. Nu mai incercam sa ne completam. Ar fi de prisos, cand suntem aceeasi faptura diferentiata prin codul genetic. Nimic nu pare la fel, insa totul este identic. Este o structura complexa a aceleiasi molecule divizata in doua. Ea chiar daca nu mai arata la fel, va avea aceleasi proprietati, aceleasi trairi si va simti schimbarile cu aceeasi intensitate.

Esti prins in vartejul suferintei tale si tragi puternic aer in piept, pentru a te scufunda din nou. Pentru a te scufunda, intr-o apa pura si limpede. Se va auzi atunci sunetul spart si gol al picaturii de apa, ce cade de la inaltime. Se va simti in aer mirosul crud, laptos, al sufletului meu.
Am incercat mereu sa iubesc, ca si cand iubirea s-ar face apa si s-ar scurge prin toti porii.
Am crezut de nebun. A fost ca si cum m-as arunca de pe un zid imens. De sute, de mii de ori. Neclintit, zidul iti va rupe oasele, pielea ti-o vei zdreli, iti vei sfasia hainele pana cand te vei fi prelins in praful de la baza lui. Apoi, te va cuprinde treptat un somn adanc. Te vei trezi intr-un cosmar pe care vei incerca sa-l rememorezi ziua urmatoare si urmatoarele zile, pana la infinit. Insa, soarele diminetii nu-ti va da timp. Va sterge rapid si nemilos amintirea singurului lucru care face parte din tot ce a fost: visul.

Regret ca n-am stiut

Regret ca n-am stiut sa te iubesc cat meritai de mult.
Regret ca te-am lasat ca pleci cand te iubeam si ma iubeai.
Regret ca am fost atat de rau cu tine, desi tu erai ultima persoana care merita asa ceva.
Imi aduc aminte cu bucurie cum plecam de acasa sau fugeam de la o ora ca sa mai stau cu tine. Cum te strangeam in brate de parca nu voiam sa te indepartezi vreodata. Imi aduc aminte perfect de noaptea cand ti-am spus te iubesc: te conduceam spre casa si apoi te-am sarutat tremurand...tu poate nu stii, dar atunci tremuram tot. Era prima data cand am sarutat o fata.
Acum spui ca nu mai exist. Adevarul este ca nu te-am uitat nicio clipa. Doar nu ti-am mai vorbit pentru ca eram foarte concentrat pe ceva si nu puteam sa ies din starea aceea. Acum daca ma gandeam, cred ca era mai bine sa pierd acel lucru decat pe tine.
Mi-e dor sa-mi spui "pingu" sau "papa strumf" pentru ca eram doar noi..era adolescenta noastra si iubirea noastra sincera. Ce ironie a sortii!
Imi amintesc cum ne prindea ploaia si noi ne tineam in brate si uitam de vreme pentru un moment..pentru ca eram doar noi.
Imi amintesc cum stateai la pieptul meu...era asa de cald (asa cum erai tu mereu).
Imi amintesc cum ma strangeai de mana si cum te strangeam de mana si uitam ca mai exista altceva pe lume decat noi.
Poate te mai gandesti si nu din cand in cand la mine. Poate ca nu m-ai uitat. Oare ce simti?! Nu stiu ce pot sa mai fac.
Poate o sa ajung sa te caut mereu. Te caut mereu in toate femeile. Si spun femeile pentru ca asa te-am simtit mereu. Aveai o maturitate specifica, dar reuseai sa fii cea mai pura copila.
Regret ca nu dragostea a invins!

Paralelism

Am imbratisat destine paralele. M-am gandit ca dreapta ta avea o traiectorie frumoasa si n-ar strica sa-mi modific unghiul sa fiu si eu alaturi de ea. Poate chiar imi place..iar daca n-o sa pot sa ma reglez, macar stiu ca am incercat...din butoane, pentru ca altfel ar durea prea tare o dezasamblare completa si o construire ulterioara!

Destinul fiecaruia l-am lasat in strada. Sta in mijlocul strazii, incapabil sa traverseze. Un batranel cu mintea inca tanara pe care l-a parasit vlaga. Destinul nostru a ramas in mijlocul strazii. Un copil pe care noi nu-l mai tinem de mana, caruia nu-i mai ciupim obrajii dolofani, pe care nu-l mai rasfatam cu orele tarzii petrecute in prezenta celor mari. Un singur amanunt ne-a scapat: acolo, in mijlocul strazii, el sta abandonat si prea ingrozit ca sa poata traversa. Ar putea sa incurce circulatia in asa fel incat alte destine sa ajunga in aceeasi situatie, generand un ambuteiaj oribil! Ar fi fost poate, de datoria amandurora, inainte sa imbratisam destine paralele. Din spirit civic sau, poate, din respect pentru trafic si destinele altora, din consideratie pentru noi insine si pentru acel ceva ce ne-a facut in trecut sa fim diferiti.

       In disperarea hormonilor masculini se nasc greseli verbale sau comportamentale, ce sunt adesea regretate si aproape niciodata uitate. Aceasta disperare a adus din nou in discutie notiunea de paralelism. Cautand cu grija prin labirintul sufletului si al mintii am gasit solutia dedublarii ca forma de lupta. M-am impartit ad-hoc in doi indivizi, creand un alter ego imbatabil. Unul statea constient si pragmatic, care se pregatea sa sara cu un zambet inghetat pe buze si care stia ca trebuie sa mai ia cu el un idiot indragostit de viata in ultimul moment , iar celalalt era visator si ganditor la tot ce nu putea face si isi dorea. Primul ii vindea celui de-al doilea iluzia implinirii in ultimul zbor alaturi de o Ea fabricata de cerintele societatii stricate. Celalalt nu voia inca sa abandoneze imaginea femeii care l-ar fi putut salva, desi stia ca ea se afla in aceeasi situatie. 

        Norii isi incetinisera mersul interesati parca de povestea simultana a doi oameni care vor zbura in infinit, tinandu-se de mainile care nu se vor fi atins niciodata!

nu stiu...ai vrea?

nu știu

nu știu cum să mânuiesc atâta iubire ce ți-o port.
nu știu nici măcar să înțeleg mereu ce vrei să-mi spui...ce ai vrea de la mine
nu știu cum am ajuns să scriu din nou, un lucru pe care am promis că nu o să-l mai fac..că o să uit de acel Eu
nu știu daca mai am rezistența sufletească și fizică să te aștept să sari cu brațele deschise la mine, să mă iubești așa cum numai tu știi să o faci
nu știu daca mai am puterea să te iert, pentru ce?! doar tu nu mi-ai mie greșit cu nimic..poate că doar eu       ți-am greșit...mult și imi pare nespus de rău
nu știu daca uneori era mai bine să nu te fi cunoscut...uneori mi-aș dori să nu te fi îndrăgostit de mine, pentru a nu suferi vreodată din cauza mea..știu că ești sensibilă
nu știu cât poți îndura, dar te vreau pentru mine.

poate, odată

poate ai vrea să fii soarele meu, luna...să-mi răsari în gol și să-mi apui în minte

poate ai vrea să te transform în cifre, să te împart de mii de ori la 5 și să te înmulțesc cu 3, două necunoscute am să fac din sânii tăi și ... am să le rezolv din când în când..

poate am să încerc să te înțeleg, dar tu ești radical și logaritmi..ce le rezolv ușor, dar trebuie să fiu atent

poate ai vrea să imi arăți niște zecimale dulci, ca boabele de rouă de la munte

poate că ești derivată din dorința mea ce arde pentru tine..

poate poți să ne măsurăm matricea, dar ne-am încălzi de atâtea cifre și ar trebui să ne dezgolim ușor

poate, dacă te-ai tăia la deget ai ajunge la -4 și un X pătrat ori 2 mi-ar trebui ca să te bandajez..să nu mai curgă zecimale periodice

poate cânva am să te adun și am să te scad..și trupul tău am să-l trec prin permutări, până am să găsesc un algoritm ca să-ți aplic și atunci abia, am să te fac la loc în funcția ta, de dragoste cu mine

poate, odată...ai vrea să fii toată a mea!

Trecut...Breton si maini calde

TRECUT
Am aruncat o privire in trecut. Am simtit piatra ce a deschis cripta unui mormand. Era ceva uitat?! Nu cred, doar am incercat sa uit. M-am schimbat, a trecut timpul si eu voiam sa traiesc.


cateva luni de fericire....
ne atingeam degetele, fiorii trimisi de tine in tot corpul ma fac sa inrosesc usor, te uitai la mine si vedeam puritate, acum aud:
- te urasc, sa stii...da, da, te urasc
- oh..si eu draga mea..si eu, insa este o exceptie..te iubesc.
Tineam degetele in ale tale, insa acum lacrimile le-au cam udat..
El a plecat acum, ea nu stie ce isi doreste, dar degetele sunt tot aici..vai! ce uituci, degetele lor au ramas.
    S-a intamplat inefabilul?!
        te topesti in ceata din care ai aparut si ma lasi singur in desert...ma rup in bucati...ma distruge uitarea ta..

Poem of insanity

Enter a dark mind.

Have I ever told you the definition of insanity?
Insanity, someone once told me
Is doing the same fucking thing over and over again
Then expecting shit to change
The first time someone told me this
I ignored them.

Have I ever told you the definition of insanity?
Insanity, someone once told me
Is complete disregard to others feelings
Then expecting someone to care for them
The first time someone told me this
I hit them.

Have I ever told you the definition of insanity?
Insanity, someone once told me
Is where the mind ceases to exist
The first time someone told me this
I kill them
You know what my friend, they were right.

Now...did i ever told you the definition of insanity?

Doru...

Un rau bun ce te poate cuprinde in tot sufletul si cugetul este nostalgia! Nostalgia clipelor trecute care nu mai pot fi regasite, a caror amintire persista in subconstient, ca o zi cetoasa. Simt dorul cum ma navaleste si stiu ca asta este adevarat: Nu spune nimanui, niciodata nimic din ce cu adevrat simti la acel moment sau din gandurile tale! Nu te va intelege! Nu cauta intelegere fii doar tu si ce poti tu sa fii! Si totusi, daca povestesti ceva, la cineva, nu uita ca iti vei aminti acest moment si iti va fi dor de el! Ca orice alta amintire care persista in subconstient din trecut:>este alterata de un moment nostalgic!