Doru...

Un rau bun ce te poate cuprinde in tot sufletul si cugetul este nostalgia! Nostalgia clipelor trecute care nu mai pot fi regasite, a caror amintire persista in subconstient, ca o zi cetoasa. Simt dorul cum ma navaleste si stiu ca asta este adevarat: Nu spune nimanui, niciodata nimic din ce cu adevrat simti la acel moment sau din gandurile tale! Nu te va intelege! Nu cauta intelegere fii doar tu si ce poti tu sa fii! Si totusi, daca povestesti ceva, la cineva, nu uita ca iti vei aminti acest moment si iti va fi dor de el! Ca orice alta amintire care persista in subconstient din trecut:>este alterata de un moment nostalgic!

Citate interesante despre crima

"Atunci cand trebuie sa omori un om, nu te costa nimic sa fii politicos." Winston Churchill om politic britanic "Fiecare criminal este probabil prietenul cuiva."

Agatha Christie scriitoare engleza

"O persoana cu adevarat non-violenta este cea care nu ucide pe nimeni si care nu face rau nimanui, deoarece este impotriva faptului de a ucide, este impotriva faptului de a face rau. Ea se va impotrivi insa si in situatia in care altcineva incearca sa ii faca ei vreun rau. Daca cineva incearca sa o ucida, ea se va impotrivi si in acest caz si nu va permite ca acest lucru sa se intample. Ea nu va initia nicio violenta, insa daca impotriva ei va fi indreptat vreun act violent, atunci se va bate din toate puterile. Numai asa oamenii non-violenti pot ramane independenti; altfel vor fi sclavi, vor ramane saraci si vor fi intotdeauna exploatati de altii." Osho lider spiritual indian

"Crima este protestul individului impotriva unei proaste oranduiri sociale."

Feodor Dostoievski scriitor rus

Poezii reflexive

Aceste poezii sunt din volumul Preaplinul golului vopsit si sunt pozii reflexive. Ele au menirea de a trezi in sufletul lectorului o scurta reflectare asupra vietii contemporane. Ele aduc de cele mai multe ori critici asupra vietii sociale contemporane. Sfatul meu: Ganditi unaintea oricarei actiuni, va fi mai bine pentru tine si pentru cel de langa tine! Reflecteaza putin, inainte de a lovi in plin! Doar I.

 Analfabeţii la liceu

Aceasta este o strigare pentru voi,

Nişte jalnici  piţigoi,

Care vă luaţi de unul bun,

Şi îl transformaţi într-un nebun.

Sunteţi nişte imitatori de rău,

Ce a-ţi căzut adânc în hău,

Şi vă-mpovăraţi cu greu,

Sunteţi analfabeţi de liceu.

Gâşte şi răţoi cu cravată,

Omorâţi pe lumea toată,

Care vrea să vă ajute,

Nu doar să vă împrumute.

Suntem un liceu cu renume,

Însă nu sădit cu ale voastre nume.

Toată lumea să vă strige cu prenume

Şi să vă laude de ale voastre dune?

Sunt scârbit şi sper că şi alţii,

De ale voastre îmbrăcăminte fracţii,

Şi sper să vă intre bine în capul vopsit,

Că viaţa este mai mult decât un machiaj spălăcit.

Iubire? Distracţie? Bani?

N-aveţi pic de moralitate,

Îndrugaţi dulci iluzii înşirate,

Tot sunteţi nişte mari analfabeţi!

Acum, sper că nu spun cuvinte goale,

Ca ale voastre decolteuri, ţoale!

Că un meditator indirect voi fi,

Şi pe voi, poate, vă voi îmblânzi,

Din ale voastre trupuri foarte...

N-o să mai rămână umbră de moarte,

C-o să vă treziţi la realitate,

Şi-o să zâmbiţi, ca în întâietate. 

Visând, trezeşte-te!

Am plecat la drum,

Dar am uitat biletele de-acum,

Mă duc să vorbesc cu cineva,

Să-i spun ceva, undeva,

Pentru că nu am ce discuta.

Mă uit, stau, aştept,

Însă nu mai văd,

Nu mă deştept,

Căci Cel ce voiesc a fi,

Nu va fi unde voi dori.

Şi mă-ndepărtez, plec,

Şterg urmele paşilor d-apoi,

Uitându-mă-n urmă la cei Doi.

Sper ca v-au placut si v-au facut macar putin sa reflectati; pentru ca in viata asta nu mai poti spera la o schimbare sau indreptare, trebuie sa te pliezi, acomodezi, ca sa nu ajungi sa delireji...

Poezii

Astazi, am decis sa va impartasesc o parte din creatiile mele, pe care le pretuiesc. Astept parerile voastre. Sper sa va placa. II!

II: Post-mortem

Stau adormit acum în patul cel de veci,

Care-mi va fi lăcaş şi pururea peceţi.

Cu mâinile încălecate peste piept,

Cu ochii închişi, eu parcă dorm,

Şi meditând la viaţa ce-am avut-o,

Eu stau acum închis pe veci.

Deasupra-mi sunt flori săraci la număr,

Ce adânc se veştezesc,

Sub povara vieţii ce-a fost.

Şi candeli în lampă înmulţite,

Acum îmi ghidează drumul,

Spre a Domnului lumină.

Dacă stai, veghezi,

Cum a noastre lacrimi,

În lamparul luminos se-ascund,

Toate ca la oaste sunt,

Toate, compleşite de şoapte.

De-asupra capu-mi, se află,

O cruce făurită uşor,

Cu numele-mi încrustat,

Cu un aspru cositor.

Mă pun ca amintire la rădăcina crucii,

Să uit că am buchetul alb de cale,

Ca rod al aşezării destinului în viaţă,
Ca turma omenirii cu ochii roşiţi de gheaţă...

Gându-mi numai la viaţa cea de-a pururi,

Trist, fericit, sau mort acum,

Plâng deasupra urmelor căzute,

Şi-mi făuresc chirpici în forme de lingouri,

Ce-mi zidesc asupra-mi ca nefireşti cadouri.

Îmi bat capacu-n cuie... Privindu-mi ochii goi,

Plec încă-odată în viaţa de apoi.

Şi mă-ntorc iarăşi,

Din întinsul ce odat-am fost vegheat,

Fiind iarăşi ce-am fost înainte de-a fi...creat:

Pământ...pământ...pământ... 

Partener la crimă

Ouăle şi carnea sfârâie-n tigaie,

Pe masă pâinea se tot taie, taie,

Iar în cameră un tânţar este la masă,

Şi tot savurează, ca din melasă,

Sângele cel de desert din braţ,

Cu un ac, lung cât un maţ.

El nu ştie că-l privesc,

Cum s-enfructează fără risc;

Nu ştie când îi va fi sfârşitul,

Dar ştie că va veni, când nu va simţi.

Îl las să mănânce cât poate,

Pentru ca apoi să nu mai poată scoate,

Capul în lumea celor vii.

Pleosc! O palmă îi cade peste cap,

Las în urmă un cadavru desmembrat,

Scăldându-se într-un sânge furat,

Într-un lac de mult visat,

Neuitând că este doar un vasal,

Scăpând lumea de încă un criminal.

Testament fără avere

Las un testament fără avere,

Scris cu sângele vinelor mele,

Înroşit şi el de durere,

Îndurat-a frig şi grele.

De când am venit aici,

Mi s-a părut o nedreptate

Şi m-am plâns la toţi, la frate,

Dar acum văd mai bine,

Tot ce atunci nu vedeam de la sine

Şi trebuia să aflu din citate,

Fără să respir viaţa în întâietate.

Ani de zile am croit,

Tot ce pe la jumătate am plătit

Şi aşteptăm şi iarăşi ruga,

Ce nu vine fără truda.

Ce am gândit eu am făptuit,

Iară m-am oprit din gândit,

Pentru a face o sădire-n trup,

Să mă opresc să îl mai rup.

Până acum mă întrebam,

De ce m-au adus cu atâta tam-tam,

Dar am înţeles că-i bine să protejeze lumea,

De demonul din mine, care nimic nu mai avea,

Din tot ceea ce i s-a dăruit,

Fără să ceară mult pentru a fi răsplătit.

Momentul meu i-acum,

Să mă ridic, s-o iau la drum,
Să fac ce nu am făcut pân-acum,

Să las principiile toate

Şi să tai lanţul ce mă ţine legat de trecut,

Să retrăiesc tot ce n-am avut.

M-apuc...să tai...

Iarna-n cimitir

S-a aşternut zăpada, rânduri,

Peste foste voastre trupuri,

A pudrat, pe toţi, pe toate, cu fond de ten

Şi v-am împodobit gradina, casa, cu polistiren.

Un copil neastâmpărat, scăpat,

Poate din mâna părinţilor; agitat,

A dat busna-n casa voastră,

Şi a costrit, fără aviz legal,

Un om de zăpadă, cam inegal.

Însă, v-a lăsat un paznic loial,

Ce nu se va urni, nicicând...

Din ochi îi iesă din trânsu-n viermişor,

Şi a căzut, iar zăpada sa-nprăştiat uşor,

Iar din piept îi iese un cui din plumb,

Ce îi creeaz-un bâmb,

Omului de zăpadă...la mormânt...

Acum, am venit şi eu cu colinda la voi,

Dar, nu vă cer mai nimic, ca alţii de la noi,

Doar liniştea şi gândurile ce mi le-aţi dat,

când vă vizitez, în conacul din marmură sculptat,

Chiar şi cu gerul de iarnă, strat,

La al vostru trup îmbălsămat.

Dar ce cade din stea şi clopoţei?

Un fulg ce s-a transformat în apă,

De la căldura mâinii mele

Şi a căzut pe o petală roşie de trandafir,

Ca, lacrima mea pe vostru, cheg de sânge,

Care iarăşi se transformă-n gheaţă...

frig...

Cam atat pentru acum, totul este pe bucati...

Prefata

Am creat acest blog pentru a imi tine evidenta in ganduri. La inceput chiar eram circumspect in aceasta privinta, adica a expunerii vietii mele secrete intr-o pagina publica de internet. Acum, cred ca lumea ar fi pregatita pentru mine asa ca am decis sa pun cartile pe fata. Tot ce va exista in acest blog va fi creatia mea personala; veti vedea cealalta cealalta parte a mea, cea ascunsa. Probabil n-o s-o incelegiti de la inceput sau pe deplin munca mea, dar sper ca pe parcurs n-o sa primesc prea multe critici, nestricand si niste aprecieri. :) Cartile pe fata fiind un jurnal de-al meu va contine atat postari ce apartin personalitatii mele secrete, pe care le voi insemna cu II, cat si a vietii mele cotidiene, notate cu I. Acest jurnal va contine atat poezie, cat si proza. Toate creatiile sunt inspirate din viata de zi cu zi si nu trebuiesc interpretate la propriu. Ele sunt metaforizate, cu rol stilistic.
Sper ca o sa continuati sa cititi blogul meu, pentru ca, zi eu, vor fi lucruri interesante, ce iti vor scotoci mintea si te  vor incita. De pe acum imi i-au angajamentul ca voi scrie cu regularitate si cat de des voi putea. Astfel, as vrea sa postati si voi pareri, sau alte comentarii pe parcursul timpului, m-ar face sa nu ma simt singur si mi-ar demonstra ca nu vorbesc doar cu mine.
Bafta in continuare in viata si sper sa mai auzim, in continuare unul de altul. Urmatoarea postare va fi in timpul acestei saptamani, sau in cel mai rau caz in cursul saptamanii viitoare.
Pana atunci, va spun doar atat: Sa inceapa jocul! JLS