Regret ca n-am stiut

Regret ca n-am stiut sa te iubesc cat meritai de mult.
Regret ca te-am lasat ca pleci cand te iubeam si ma iubeai.
Regret ca am fost atat de rau cu tine, desi tu erai ultima persoana care merita asa ceva.
Imi aduc aminte cu bucurie cum plecam de acasa sau fugeam de la o ora ca sa mai stau cu tine. Cum te strangeam in brate de parca nu voiam sa te indepartezi vreodata. Imi aduc aminte perfect de noaptea cand ti-am spus te iubesc: te conduceam spre casa si apoi te-am sarutat tremurand...tu poate nu stii, dar atunci tremuram tot. Era prima data cand am sarutat o fata.
Acum spui ca nu mai exist. Adevarul este ca nu te-am uitat nicio clipa. Doar nu ti-am mai vorbit pentru ca eram foarte concentrat pe ceva si nu puteam sa ies din starea aceea. Acum daca ma gandeam, cred ca era mai bine sa pierd acel lucru decat pe tine.
Mi-e dor sa-mi spui "pingu" sau "papa strumf" pentru ca eram doar noi..era adolescenta noastra si iubirea noastra sincera. Ce ironie a sortii!
Imi amintesc cum ne prindea ploaia si noi ne tineam in brate si uitam de vreme pentru un moment..pentru ca eram doar noi.
Imi amintesc cum stateai la pieptul meu...era asa de cald (asa cum erai tu mereu).
Imi amintesc cum ma strangeai de mana si cum te strangeam de mana si uitam ca mai exista altceva pe lume decat noi.
Poate te mai gandesti si nu din cand in cand la mine. Poate ca nu m-ai uitat. Oare ce simti?! Nu stiu ce pot sa mai fac.
Poate o sa ajung sa te caut mereu. Te caut mereu in toate femeile. Si spun femeile pentru ca asa te-am simtit mereu. Aveai o maturitate specifica, dar reuseai sa fii cea mai pura copila.
Regret ca nu dragostea a invins!