Analfabeţii la liceu
Aceasta este o strigare pentru voi,
Nişte jalnici piţigoi,
Care vă luaţi de unul bun,
Şi îl transformaţi într-un nebun.
Sunteţi nişte imitatori de rău,
Ce a-ţi căzut adânc în hău,
Şi vă-mpovăraţi cu greu,
Sunteţi analfabeţi de liceu.
Gâşte şi răţoi cu cravată,
Omorâţi pe lumea toată,
Care vrea să vă ajute,
Nu doar să vă împrumute.
Suntem un liceu cu renume,
Însă nu sădit cu ale voastre nume.
Toată lumea să vă strige cu prenume
Şi să vă laude de ale voastre dune?
Sunt scârbit şi sper că şi alţii,
De ale voastre îmbrăcăminte fracţii,
Şi sper să vă intre bine în capul vopsit,
Că viaţa este mai mult decât un machiaj spălăcit.
Iubire? Distracţie? Bani?
N-aveţi pic de moralitate,
Îndrugaţi dulci iluzii înşirate,
Tot sunteţi nişte mari analfabeţi!
Acum, sper că nu spun cuvinte goale,
Ca ale voastre decolteuri, ţoale!
Că un meditator indirect voi fi,
Şi pe voi, poate, vă voi îmblânzi,
Din ale voastre trupuri foarte...
N-o să mai rămână umbră de moarte,
C-o să vă treziţi la realitate,
Şi-o să zâmbiţi, ca în întâietate. Visând, trezeşte-te!
Am plecat la drum,
Dar am uitat biletele de-acum,
Mă duc să vorbesc cu cineva,
Să-i spun ceva, undeva,
Pentru că nu am ce discuta.
Mă uit, stau, aştept,
Însă nu mai văd,
Nu mă deştept,
Căci Cel ce voiesc a fi,
Nu va fi unde voi dori.
Şi mă-ndepărtez, plec,
Şterg urmele paşilor d-apoi,
Uitându-mă-n urmă la cei Doi.
Sper ca v-au placut si v-au facut macar putin sa reflectati; pentru ca in viata asta nu mai poti spera la o schimbare sau indreptare, trebuie sa te pliezi, acomodezi, ca sa nu ajungi sa delireji...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu